La inceputul anulor 70 a aparut limbajul C, creatia lui Dennis Ritchie si Brian Kernighan. Limbajul C++ -creatia lui Bjarne Stroustrup- e o extensie a limbajului C care permite programarea pe obiecte.

        Structura programelor C++
 

    Programul sursa in limbajul C++ este deci practic un fisier text care contine implementarea unui algoritm in limbajul C++. Un program in C++ poate contine unul sau mai multe fisiere sursa.

    Un program C++ este alcatuit din una sau mai multe functii, din care una este radacina sau functie principala - adica nu poate lipsi si executia incepe automat cu ea. Aceasta se numeste main.
 
 

    Functiile trebuie deschise fie in fisierele sursa, fie in fisiere separate numite fisiere header, fie in biblioteci de functii
Functia main are urmatoarea forma:
            int main( )
                 {
                instructiuni;         
                return 0; }

    Cele doua paranteze se ataseaza oricarei functii. Intre ele se scriu optional anumiti parametri ( in acest caz lipsesc)
    O functie poate intoarce un rezultat. Daca nu intoarce nici un rezultat spunem ca tipul rezultatului este void. Exista functii cu rezultat de tip real, intreg etc.
    Cele doua acolade { } constituie  corpul functiei.  Intre ele se scriu instructiunile care o alcatuiesc.
    De asemenea, programul poate contine si declaratii de variabile globale - adica variabile cu care pot lucra toate functiile care il alcatuiesc.
    Instructiunile care pot aparea sunt fie expresii fie structuri de control ca if, for, while etc.

    Observatie limbajul face distinctie intre literele mari si mici. De exemplu Void nu este acelasi lucru cu void.

    Dupa editarea fisierului sursa pentru a obtine un program executabil trebuie parcurse urmatoarele etape:

    editare fisier sursa ---------------> fisier obiect -------------> fisier executabil
         .CPP                  compilare            .OBJ         linkeditare           .EXE

      In etapa de linkeditare se realizeaza legatura fisierului obiect cu alte fisiere sau cu bibliotecile de functii.

      Preprocesorul

    In prima faza a etapei de compilare este apelat preprocesorul C. Acesta va trata o serie de directive speciale numite directive preprocesor pe care le gaseste in fisierul sursa. O directiva preprocesor incepe cu simbolul #
    Directivele preprocesor se folosesc in urmatoarele situatii:

1.  Includerea fisierelor header in codul sursa. Exemplu: directiva include

        # include<iostream.h>
             pentru citiri sau scrieri

      Programatorul isi poate crea propriile fisiere header caz in care acesta va fi incadrat intre " " .De exemplu
           #include "info.h"

 2.  Asignarea unor nume simbolice pentru constante. De exemplu:
            #define    MAXINT   1000
       MAXINT este numele constantei simbolice iar 1000 este valoarea constantei

       In locurile in care in codul sursa apar numele constantelor simbolice carora li s-a asignat o valoare printr-o directiva define in mod automat numele constantei este inlocuit prin valoarea acestora

3.   Macrodefinitiile permit asignarea unor nume simbolice pentru expresii
 
 

Un prim exemplu de program C++:

    #include <iostream.h>

    int main
     {
      int a;   // acesta este un comentariu de sfarsit de linie - am declarat o variabila de tip intreg

      cout << "Dati un numar\n";
      cin >> a;
      cout << "Ati tastat numarul " << a << endl;
     }

 Obs.: << este operatorul de insertie
           >> este operatorul de extractie
           \n este echivalent cu endl , adica trecere la linia urmatoare
           cout este "console out" - pentru afisare de date
           cin este "console in"  - pentru citire de date